The Ritual Master Christmas stories have the power to instantly transport us to a magical place. So for tonight, I invite you all to read (or listen in the video below) a beautiful Christmas folk story about the invention of the Christmas baubles. I will read it in Romanian, as it is the original form that it has come to my attention. But you have the English version down below and in the video you can follow the subtitles and let yourself be transported by the new and exotic sounds if you don’t speak the language. Let’s begin…
Povestea globulețelor
A fost odată un meșter sticlar… Toată ziua lucra în atelierul lui ca să îi poată hrăni pe cei doi copii: o fetiță și un băiat. Mama lor se prăpădise demult, iar meșterul încerca să-i crească așa cum știa că și-ar fi dorit ea. Copiii erau cuminți si încercau și ei să ajute cum puteau mai bine. Fata avea grijă de casă, iar băiatul încerca să deprindă meșteșugul tatălui.
Într-o bună zi băiatul s-a gândit să-i facă o surpriză părintelui său și a încercat să facă singur un vas. Dar oricât s-a străduit vasul nu a căpătat forma pe care și-o dorea, ci a rămas doar un balon de sticlă. De teamă să nu își supere tatăl băiatul i-a pus o mică agățătoare de sârmă și i l-a dăruit surioarei să se joace cu el. Fetița moștenise de la mama sa talentul de a picta, așa că în serile lungi de iarnă, stând în fața focului, a pictat micul balon de sticlă. Peste agățătoarea de sârmă a pus o delicată panglică roz luată de pe o rochiță veche. Când l-a terminat a dat fuga să-l arate tatălui ei.
Tocmai atunci la ușa atelierului se oprise un alai mare și strălucitor. Chiar împăratul și împărăteasa țării veniseră să vadă sticlăria făcută de meșter, despre a cărei frumusețe se dusese vestea. Emoționată, fetița s-a pitit după bradul ce străjuia intrarea. De teamă să nu spargă micul balon pictat l-a strecurat între crengile bradului.
Cand să treacă pragul, împărăteasa și-a aruncat ochii spre brăduț și s-a oprit exclamând:
– Ce-i minunăția asta?!
A întins mâna să-l ia, dar fetița îl ținea strâns. Sfioasă a ieșit în fața împărătesei:
– Este jucaria mea, înălțimea voastră! Fratele meu a facut-o și eu am pictat-o…
După ce s-a gândit o clipă i-a întins micul balon împărătesei:
– Dacă vă place așa de mult, vi-l dăruiesc. Mama mea, Dumnezeu s-o odihnească, spunea că atunci când îi faci cuiva o bucurie îngerii zâmbesc!
Împărăteasa s-a aplecat și a sărutat, cu lacrimi în ochi, copila pe frunte.
– Îti multumesc, fată frumoasă! Mama ta avea mare dreptate, dar nu pot să îți iau jucăria. Când am vazut-o în brăduț m-am gândit ca aș putea-o folosi să împodobesc bradul de Crăciun de la palat. Așa că am să vă rog să faceți cât de multe puteți până în Ajun, iar eu am să vă răsplătesc pe măsură.
Când au văzut invitații la marele bal cât de frumos era bradul împodobit cu micile baloane de sticlă pictată s-au grăbit cu toții să-i comande meșterului pentru anul și pentru anii următori. Pentru ca semănau cu globurile de cristal ale vrăjitorilor, dar erau mult mai mici toată lumea le-a spus: globulețe…
Așa că meșterul și copii lui nu au mai avut niciodată grija zilei de mâine, iar urmașii lor fac și astăzi globulețe și aduc culoare și strălucire multor brazi de Crăciun.
The story of the Christmas baubles
There once was a glassmaker… He worked all day in his workshop so that he could feed his two children: a girl and a boy. Their mother had long since perished, and the craftsman was trying to raise them as he knew she would.
The children were good and they also tried to help as best they could. The girl was taking care of the house, and the boy was trying to learn his father’s craft.
One day the boy thought of surprising his father and tried to make a glass jar for himself. But no matter how hard he tried, the jar did not get the shape he wanted, but only a glass balloon. For fear of upsetting his father, the boy put a small wire hook on him and gave it to his sister to play with. The little girl had inherited the talent for painting from her mother, so on long winter evenings, sitting in front of the fire, she painted the little glass balloon. Over the wire hanger she put a delicate pink ribbon taken from an old dress. When she had finished, she ran to show it to her father.
Just then a large and bright procession stopped at the door of the workshop. The king and queen of the country had come to see the glassware made by the craftsman, about whose beauty the news had spread. Excited, the little girl hid behind the tree guarding the entrance. For fear of breaking the small painted balloon, she slipped it between the branches of the tree.
As she crossed the threshold, the Empress glanced at the tree and stopped, exclaiming :
“What is this wonder?”
She reached out to pick it up, but the little girl was holding it tight. Shyly she went out in front of the empress :
“It’s my toy, Your Grace ! My brother made it and I painted it…”
After thinking for a moment, she handed the little balloon to the queen.
“If you like it so much, I’ll give it to you. My mother, God bless her, said that when you make someone happy, the angels smile!”
The Empress bent down and kissed the girl on the forehead with tears in her eyes.
“Thank you, beautiful girl ! Your mother was very right, but I can’t take your toy. When I saw it in the tree, I thought I could use it to decorate the Christmas tree at the palace. So I will ask you to make as many as you can by Christmas Eve, and I will reward you accordingly.”
When the guests at the big ball saw how beautiful the Christmas tree was decorated with small painted glass balloons, they all hurried to put in orders for the master glassmaker, for many years to come. Because they looked like wizards’ crystal globes, but they were much smaller, everyone called them baubles.
So the craftsman and his children never worried about their wellbeing ever again, and their descendants still make baubles today and bring color and shine to many Christmas trees.
